contracte

1. Să presupunem că lucrezi într-o instituţie. Şi ai o problemă cu instituţia vecină. Soluţia cea mai simplă este să dai telefon la câţiva presari, îi chemi la o „întâlnire informală” (aşa se cheamă, am învăţat şi eu de curând) şi le dai ceva despre „ceilalţi”. Evident, din această complicitate de comun acceptată, presarii ies cu articole „pe surse”, iar tu ieşi cu protecţie a imaginii că doar nimeni nu va trage în tine atât timp cât le furnizezi material de presă.

2. Să presupunem şi altceva. Că se apropie un material bombă (cum ar fi, să spunem, să spunem… raportul anual din cadrul MCV). În care scrie ceva nasol de tine, dar şi de instituţia vecină. Păi, cea mai bună soluţie este să îl scurgi la presă cu două zile înainte să apară oficial. După epuizarea subiectelor, vii cu o analiză aşa zis tehnică, prin care insişti că în raport scrie că tu eşti bine, şi că ceilalţi prost. Păi, cine mai are timp să citească cu ochii lui raportul să se convingă dacă e aşa sau nu? Moda e că azi se trimit la presă materiale în format word ca ziariştii să îşi ia cu copy/paste direct articolul, împreună – desigur – cu interpretarea ta. Şi… te-ai scos. Pariu fac că nimeni nu a avut curiozitatea să analizeze câte şi care sunt nerealizările  instituţiilor menţionate în raportul MCV din 2010 şi apoi în cel din 2011. S-ar putea să aibă ceva surprize.

Citeste intreg articolul »