articole juridice

Profesii juridice – România

Profesii juridice – introducere

În România există următoarele profesii juridice:

  • procurori
  • judecători
  • avocați
  • consilieri juridici
  • notari publici
  • executori judecătorești
  • grefieri

Procurori

Organizare

În România, în cadrul Ministerului Public, funcţionează:

  • Parchete de pe lângă curţile de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii
  • Parchete de pe lângă instanţele militare
  1. Primul loc în ierarhie este ocupat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv structurile specializate (Departamentul Național Anticorupție și Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism).
  2. Primul grad de jurisdicție: parchetele de pe lângă Judecătorii (177)
  3. Al doilea grad de jurisdicție: parchetele de pe lângă Tribunale (41) Parchetele de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie (1)
  4. Al treilea grad de jurisdicție: parchetele de pe lângă Curțile de Apel (15)

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) este organismul central din cadrul sistemului judiciar responsabil de reglementarea profesiei de procuror. Formarea profesională iniţială şi continuă a judecătorilor şi procurorilor este asigurată de Institutul Național al Magistraturii (INM), o instituţie publica cu personalitate juridică, aflată în coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii. Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete. Acestea din urmă funcţionează pe lângă toate instanţele, cu excepţia tribunalelor specializate în materie comercială.

Urmărirea penală efectuată de către parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii.

Ierarhia instituţională a parchetelor se prezintă după cum urmează:

  1. În vârful  ierarhiei se află Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (Parchetul General), care este condus de Procurorul General al României. Acesta coordonează activitatea parchetelor de pe lângă cele 15 curți de apel.
  2. Parchetele de pe lângă curțile de apel coordonează activitățile parchetelor de pe lângă cele 42 de tribunale (inclusiv tribunalul specializat în materie de minori și familie), fiecare dintre acestea fiind condus de un procuror general.
  3. Parchetele de pe lângă tribunale coordonează activitățile parchetelor de pe lângă cele 177 judecătorii funcționale, fiecare fiind condusă de un prim-procuror.
  4. Parchetele de pe lângă cele 177 de judecătorii funcționale reprezintă primul grad de jurisdicție (cel mai de jos) al ierarhiei și sunt conduse de prim-procurori.

Citeste intreg articolul »

  • Share/Bookmark

Contractele de închiriere sunt valabile şi fără înregistrarea la fisc

Nu de puţine ori am întâlnit percepţia cum că proprietarii nu încheie contract scris cu chiriaşii pentru a nu declara venitul şi a nu plăti impozit, corelativ cu concluzia că un contract scris dar neînregistrat la fisc este nevalabil.

Nimic mai fals. În primul rând, contractul de închiriere este un contract consensual, ceea ce înseamnă că el se încheie în mod valabil prin acordul de voinţă dintre proprietar şi chiriaş. Forma scrisă a contractului se cere numai pentru probă, ceea ce înseamnă că fiecare din părţi poate dovedi faţă de terţi existenţa şi cuprinsul contractului numai prin înscrisul constatator, nu prin declaraţii sau martori.

Citeste intreg articolul »

  • Share/Bookmark

Etichetele “Made in” ar putea deveni obligatorii pentru produsele textile

Etichetele “Made in” vor deveni obligatorii pentru produsele textile in Europa, potrivit unui comunicat de presa al Parlamentului European (PE). In acest sens, deputatii au adoptat modificarea sistemului UE de etichetare a textilelor, considerand ca in viitorul apropiat va fi nevoie de cerinte obligatorii si armonizate in acest domeniu.

Potrivit comunicatului, obligativitatea indicarii prin etichetare a tarii de origine va fi necesara pentru a asigura consumatorii ca nu sunt indusi in eroare de etichete care sugereaza ca produsele textile ar fi produse intr-un stat membru si nu intr-o tara terta.

Citeste intreg articolul »

  • Share/Bookmark

Amenzi de 40.000 de lei pentru angajatorii care isi streseaza salariatii

Inspectoratul Teritorial de Munca (ITM) Cluj a verificat respectarea prevederilor legale privind munca suplimentara si asigurarea unui mediu de munca sigur si sanatos in aproximativ 60 de companii nationale si multinationale de consultanta, IT si audit, potrivit unui comunicat de presa al ITM Cluj, remis catre Avocatnet.ro. Amenzile aplicate se ridica la 40.000 de lei.

Potrivit ITM Cluj, au fost verificate 56 de societati comerciale avand ca obiect de activitate editarea produselor software, servicii in tehnologia informatiilor, intermedieri financiare, activitati de contabilitate si audit financiar si consultanta in domeniul fiscal, activitati avand un anumit specific legat de volumul de munca, de stresul si consumul nervos al salariatilor. In firmele verificate, numarul angajatilor depaseste 3000 de persoane.

Citeste intreg articolul »

  • Share/Bookmark

Secretul profesional

In ce consta si cand (nu) se poate vorbi de acesta

Unele profesii sunt supuse obligatiei de a pastra secretul profesional. Prin urmare, persoanele care exercita skd283425sdcaceste profesii nu pot dezvalui nicio informatie care le-a fost adusa la cunostinta in cadrul activitatii lor. Secretul profesional este obligatoriu si se aplica in primul rand meseriilor din domeniul sanatatii si al bunastarii sociale: medicilor, farmacistilor si asistentilor sociali dar si avocatilor, notarilor sau functionarilor publici.

Politistii si cadrele didactice au, de asemenea, obligatia de a pastra secretul profesional. Muncitorii care, prin natura profesiei lor, cunosc secrete de fabricatie, de afaceri sau altele, au obligatia de a pastra confidentialitatea acestor informatii.

Citeste intreg articolul »

  • Share/Bookmark

Ce impozite plateste o PFA si ce taxe, o companie

Avantajele PFA sunt multiple: mai puţine controale, contabilitate mai simplă, un număr mai mic de taxe şi impozite, dar şi mai puţine drumuri pentru depunerea declaraţiilor.

„Am decis să-mi transfer afacerea de pe SRL pe PFA, din cauza controalelor numeroase şi a amenzilor pe care trebuie să le plătim”, ne-a spus Elena V., proprietara unui magazin mixt din Capitală. Campania prin care EVZ vine în sprijinul micilor patroni constinuă, astăzi, cu un material despre obligaţiile fiscale ale unei Persoane Fizice Autorizate (PFA).

„În urma tuturor controalele din România, începând cu Garda Financiară, inspecţia şi protecţia muncii, protecţia consumatorilor şi până la Sanepid, pompieri, primărie, Autoritatea Vamală – într-un an de zile suntem încărcaţi cu mii de amenzi plus impozitul forfetar”, afirmă indignată femeia de afaceri.

Citeste intreg articolul »

  • Share/Bookmark

Renegocierea anuala a salariului – sesizarea unor practici abuzive

Se stie ca renegocierea anuala a salariului are loc dupa evaluarea performantelor profesionale ale salalariatului. Desigur aceste etape succesive pot avea loc si la intervale mai scurte – semestrial sau trimestrial. Recent, mi-au atras atentia reglementari privind renegocierea salariului in urma evaluarii performantelor profesionale individuale cuprinse in regulamente de acordare a salariului aplicabile unor societati comerciale.

De regula, personalul cu atributii in resurse umane colaboreaza la intocmirea acestor regulamente, potrivit practicii arhicunoscute: “Am de intocmit, urgent, un regulament de salarizare. Nu ai un model?” Si asa, modele, bune sau rele, devin embleme ale unor „case mari” pe sistemul ca asa se practica, deci e cu siguranta bine.

Citeste intreg articolul »

  • Share/Bookmark

Cum sa alegi codul CAEN

Codul CAEN (Clasificarea Activitatilor Economice Nationale) este un indice numeric utilizat pentru definirea anumitor activitati economice. Daca acesta nu este actualizat conform modificarilor din 2007 (intrate in vigoare la 1 ianuarie 2008), companiile pot ajunge chiar sa piarda accesul la anumite programe de finantare nerambursabila.

Revizuirile sunt, in principiu, necesare deoarece schimbarea structurilor economice si tehnologiile noi genereaza activitati si produse ce depasesc ca importanta pe cele existente. De aceea, din punct de vedere strict administrativ-organizatoric, intervalele dintre revizuiri nu ar trebui sa fie prea lungi, deoarece relevanta clasificarii se diminueaza in timp, dar nu trebuie sa fie nici prea scurte, intrucat afecteaza negativ comparabilitatea datelor in timp”, spune pentru startups.ro Elena Crintea, avocat colaborator la casa de avocatura Popovici Nitu & Asociatii.

Modificarea codului CAEN din Romania se face si pentru ca acesta sa fie armonizat cu cele internationale, care, la randul lor, sunt actualizate in urma schimbarilor din activitatile industriale si comerciale din economia mondiala.

Citeste intreg articolul »

  • Share/Bookmark

Documente necesare pentru eliberarea unei carti de identitate

Documentele obligatorii, indiferent de motivul pentru care se elibereaza actul de identitate, sunt urmatoarele:

- cererea pentru eliberarea actului de identitate;
- certificatul de nastere al solicitantului si ale copiilor cu varsta mai mica de 14 ani;
- documentul cu care se face dovada adresei de domiciliu;
- chitanta reprezentand contravaloarea cartii de identitate, respectiv 7 lei;
- timbru fiscal in valoare de 4 lei sau documentul cu care se face dovada achitarii, in conditiile legii, a taxei extrajudiciare de timbru.

Pe langa documentele prezentate mai sus, sunt necesare, de asemenea, si alte documente, in functie de motivul pentru care se solicita eliberarea cartii de identitate si de starea civila a solicitantului, astfel:

1. In cazul eliberarii cartii de identitate la implinirea varstei de 14 ani:
- actul de identitate al unuia dintre parinti sau al reprezentantului legal;
- certificatul de casatorie al parintilor sau, dupa caz, hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care se stabileste caruia dintre parinti ii este incredintat minorul, daca parintii sunt divortati.

Minorul depune cererea pentru eliberarea actului de identitate, insotit de unul dintre parinti sau, dupa caz, de reprezentantul sau legal, de persoana desemnata din cadrul centrului specializat aflat sub autoritatea serviciului public de asistenta sociala sau de persoana careia i-a fost incredintat in plasament.

In situatia in care parintii au domicilii diferite, cererea pentru eliberarea actului de identitate se semneaza de parintele la care minorul are domiciliul, in conditiile legii.

Pentru minorul care, desi a fost incredintat prin hotarare judecatoreasca, unuia dintre parinti, locuieste statornic la celalalt parinte, se solicita declaratia de consimtamant a parintelui caruia i-a fost incredintat din care sa rezulte ca este de acord ca in actul de identitate al minorului sa fie inscrisa adresa la care acesta locuieste statornic.

Eliberarea primului act de identitate nu se poate face pe baza de procura speciala.

2. In cazul persoanelor casatorite/divortate/vaduve:
- certificatul de casatorie/hotararea de divort definitiva si irevocabila/certificatul de deces al sotului decedat.

3. In cazul pierderii, furtului, distrugerii sau deteriorarii actului de identitate:
- un document oficial cu fotografie de data recenta, pentru certificarea identitatii.

  • Share/Bookmark

Recompensarea orelor suplimentare

Art. 117 alin. (1) din Codul muncii[1], prevede ca munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal (peste 40 de ore) este considerata munca suplimentara. Posibilitatea existentei unei durate zilnice a timpului de munca mai mare de 8 ore este prevazuta si de art. 112. Atunci cand aceasta durata este de 12 ore, trebuie sa urmeze o perioada de repaus de 24 de ore.

Avand ca sursa dreptul comunitar (Directiva nr. 2003/88 din 4 noiembrie 2003 referitoare la unele aspecte ale organizarii timpului de munca, care a inlocuit Directiva 93/104 din 22 iunie 2000), legiuitorul nostru a prevazut [la art. 111 din Codul muncii] ca durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.

Prin exceptie insa, durata timpului de munca poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 3 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana [art. 111 alin. (2) din Codul muncii].

Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca unic la nivel national, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura de activitate aplicabil, perioade de referinta mai mari de 3 luni, dar care sa nu depaseasca 12 luni. [art. 111 alin. (2)1 din Codul muncii).

La stabilirea perioadelor de referinta mentionate nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca [art. 111 alin. (2)2 din Codul muncii].

Printr-o interpretare strict juridica a prevederilor mentionate [art. 111 si 112 din Codul muncii] se va ajunge la urmatoarele concluzii2:
- regula este ca durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare, ceea ce, evident presupune si depasirea duratei zilei de lucru de 8 ore pe zi, avand in vedere ca saptamana de lucru este de 5 zile;
- exceptional, pot fi depasite cele 48 de ore, cu conditia ca media orelor de munca calculata pe perioada de referinta sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.

Intr-o asemenea situatie, numai prin analogie (printr-o interpretare de lege lata) putem considera ca astfel pot fi depasite si cele 48 de ore saptamanal, cu conditia ca pe perioada maxima de referinta sa nu fie depasita media de 8 ore pe zi si 48 de ore pe saptamana. Desigur ca textele discutate au in vedere timpul de lucru in temeiul unui singur contract individual de munca; in ipoteza cumulului de functii nu mai functioneaza interdictia referitoare la cele 48 de ore de munca pe saptamana3.

O alta conditie pentru efectuarea muncii suplimentare (alaturi de limita sa maxima) consta in acordul salariatului. Drept urmare, angajatorul nu poate dispune (unilateral) prestarea acestei munci. Nu se cere acordul in caz de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident (art. 117 alin. 2 si art. 118 din Codul muncii).

Cel care trebuie sa aiba initiativa orelor suplimentare este angajatorul care le solicita, fie in scris, fie verbal. Solicitarea poate fi expresa, dar si implicita, sau tacita, de exemplu, atunci cand angajatorul impune sarcini suplimentare fata de cele curente, a caror indeplinire reclama prestarea unei munci suplimentare, fara a se face referire la timpul de lucru, ori cand incurajeaza pretarea orelor suplimentare in conditiile in care necesitatile de serviciu (de productie, comerciale etc.) impun acest lucru.

Insa, nu poate fi vorba de solicitarea angajatorului atunci cand salariatul nu-si indeplineste norma de munca in timpul programului normal de lucru, deoarece isi desfasoara activitatea neglijent si nu acorda atentia cuvenita sarcinilor de serviciu etc. Depasind astfel durata normala a timpului de lucru, el nu poate pretinde ca a efectuat ore suplimentare.4

Deci, potrivit art. 117 alin. (2) din Codul muncii, exista doar doua exceptii cand nu este necesar acordul salariatului si anume:
- forta majora;
- lucrari urgente destinate prevenirii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.

Conform art. 116 din Codul muncii, angajatorul are obligatia de a tine evidenta muncii prestate de catre fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori este solicitat. Drept urmare, el nu s-ar putea prevala de propria sa turpitudine (netinerea evidentelor) pentru a nu lua in considerare orele suplimentare prestate de salariati.

Regula este ca munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia (art. 119 alin.1 din Codul muncii).

Atunci cand compensarea nu este posibila in luna urmatoare, cel in cauza va primi un spor la salariu, stabilit prin negociere (contractul colectiv de munca sau, dupa caz, contractul individual de munca) si nu poate fi – prevede art. 120 din Cod – mai mic de 75% din salariul de baza.

Daca este vorba de zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza (art. 134), sporul nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza.

Salariatii sunt indreptatiti sa primeasca sporul in discutie si atunci cand angajatorul nu le-a cerut in mod expres acordul pentru efectuarea orelor suplimentare. Dar, rezultand fara putinta de tagada prestarea suplimentara a muncii, angajatorul este obligat sa o plateasca.5

_________

NOTE:

1Legea nr. 53/2003 – Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05 februarie 2003), modificata si completata ulterior.
2Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2009, Editia a III-a, p. 659.
3Ibidem.
4Ibidem, p. 660.
5Ibidem, p. 661.

Sursa: avocatnet.ro

  • Share/Bookmark