În scopul unificării normelor legislative care guvernează raporturile de drept privat, în noul Cod civil sunt reintroduse şi reglementările privind dreptul familiei, care, în mod tradiţional, constituie o parte a dreptului civil, iar nu o ramură distinctă de drept. Noul Cod civil aduce o serie de noutăţi atât de ordin material cât şi procedural şi reuşeşte, în mare măsură, să pună în acord aceste prevederi cu noile realităţi apărute în acest domeniu.
Astfel, se stabileşte o competenţă unică în rezolvarea cauzelor privind aspectele de dreptul familiei reglementate de Codul civil, care aparţine instanţei tutelare.
Logodna
Printre noutăţile aduse de Codul civil se numără şi cele privitoare la logodnă, instituţie a dreptului familiei care nu se regăsea în vechiul Cod civil şi care a existat în dreptul românesc anterior acestor reglementări. Logodna reprezintă promisiunea reciprocă a două persoane de a se căsători.
Deşi încheierea căsătoriei nu este condiţionată de încheierea logodnei, iar logodna nu este obligatoriu să se finalizeze prin încheierea căsătoriei (clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei fiind considerată nescrisă), aceasta poate produce unele efecte juridice în anumite situaţii.
Dacă în mod tradiţional, logodna nu producea niciun fel de efecte juridice, în doctrină considerându-se doar că, în caz de renunţare nejustificată la o căsătorie proiectată, acela dintre logodnici care a fost părăsit avea dreptul să se adreseze instanţei judecătoreşti, în temeiul art. 998 C. civ., pentru a cere ca acela din a cărui culpă a fost ruptă logodna să fie condamnat la daune – interese, cu condiţia de a dovedi că desfacerea logodnei i-a cauzat un prejudiciu, în noua reglementare aceasta poate genera unele efecte juridice.
Astfel, în situaţia ruperii logodnei, darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, sunt supuse restituirii, cu excepţia darurilor obişnuite. Având în vedere faptul că legea nu distinge între darurile primite de oricare dintre logodnici de la alte persoane sau darurile pe care aceştia şi le fac între ei, se va considera că toate darurile aflate în această situaţie vor fi supuse restituirii. Practica judiciară va fi aceea care va stabili criteriile în baza cărora se va aprecia care dintre aceste daruri pot fi considerate “obişnuite”, în vederea excluderii lor de la obligaţia restituirii în condiţiile legii.
De asemenea, logodnicul care rupe logodna în mod abuziv, sau care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna, poate fi obligat la despăgubiri.
Şi această acţiune va fi soluţionată tot de către instanţa de tutelă iar dreptul la acţiune se va prescrie într-un termen special de un an de la data ruperii logodnei.
