Examenul medical – o procedura mai complexa decat stiu angajatorii

Calitatea de subiect intr–un raport juridic de munca, in cadrul caruia persoana fizica se obliga sa desfasoare o anumita activitate in folosul celeilalte parti, implica nu numai capacitatea sa juridica, ci si aptitudinea de a munci in sens biologic sau, cu alte cuvinte, capacitatea de munca. De aceea, examenul medical este cerut de art. 27 din Codul muncii.
Dincolo de prevederile destul de succinte ale Codului muncii si dincolo de faptul ca este “expediat” rapid de multi angajatori care il considera o formalitate, examenul medical ridica anumite probleme.

Cazuri in care este necesar examenul medical

Conducerea persoanei juridice are obligatia sa angajeze numai persoane care, in urma controlului medical si a verificarii aptitudinilor psiho-profesionale, corespund sarcinii de munca ce urmeaza sa o execute.
De asemenea, in ultima perioada, in Contractele colective de munca la nivel national s-a prevazut ca patronul va organiza la angajare si, ulterior, o data pe an, examinarea medicala a salariatilor, in scopul de a constata daca sunt apti pentru desfasurarea activitatii in posturile ar urma sa le ocupe sau pe care le ocupa, precum si pentru prevenirea imbolnavirilor profesionale.
Examenul medical la angajarea in munca, controlul medical periodic si examenul medical la reluarea activitatii reprezinta supravegherea activa a sanatatii angajatilor in relatie cu cerintele locului de munca si, in mod particular, cu factorii nocivi profesionali.
Codul muncii stabileste si alte situatii in care certificatul medical (examenul medical) este obligatoriu. Mai precis, potrivit art. 28, certificatul medical (examenul medical) este obligatoriu in urmatoarele categorii de situatii:

a) la inceperea activitatii intr-un loc de munca, indiferent daca aceasta coincide cu incheierea sau cu modificarea contractului individual de munca ori cu incheierea sau cu modificarea contractului de ucenicie, ori cu inceperea desfasurarii practicii profesionale.
b) In cazul detasarii sau trecerii in alt loc de munca ori in alta activitate, daca se schimba conditiile de munca
c) la inceperea misiunii in cazul salariatilor incadrati cu contract de munca temporara;
d) in cazul ucenicilor, practicantilor, elevilor si studentilor, in situatia in care urmeaza sa fie instruiti pe meserii si profesii, precum si in situatia schimbarii meseriei pe parcursul instruirii;
e) periodic, in cazul celor care lucreaza in conditii de expunere la factori nocivi profesionali, potrivit reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei;
f) periodic, in cazul celor care desfasoara activitati cu risc de transmitere a unor boli si care lucreaza in sectorul alimentar, zootehnic, la instalatiile de aprovizionare cu apa potabila, in colectivitati de copii, in unitati sanitare, potrivit reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei;
g) periodic, in cazul celor care lucreaza in unitati fara factori de risc, prin examene medicale diferentiate in functie de varsta, sex si stare de sanatate, potrivit reglementarilor din contractele colective de munca.

Cu alte cuvinte, examenul medical este necesar:
- la angajare
- periodic
- la reluarea activitatii
- dupa perioada de adaptare (examen de adaptare, conform HG 355/2007).

HG 355/2007 este actul normativ-cadru ce stabileste cerintele minime pentru supravegherea sanatatii lucratorilor fata de riscurile pentru securitate si sanatate, pentru prevenirea imbolnavirii lucratorilor cu boli profesionale cauzate de agenti nocivi chimici, fizici, fizico-chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si a suprasolicitarii diferitelor organe sau sisteme ale organismului in procesul de munca.

Prin “supravegherea sanatatii lucratorilor” se intelege totalitatea serviciilor medicale care asigura prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale si a bolilor legate de profesie, precum si mentinerea sanatatii si a capacitatii de munca a lucratorilor.
Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata de catre medicii specialisti de medicina muncii.
Pe de alta parte, potrivit prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, Ministerul Sanatatii Publice este autoritatea competenta in domeniul medicinii muncii si al supravegherii starii de sanatate a lucratorilor.

Examenul medical la angajarea in munca

Ratiunea unui astfel de examen consta in ocrotirea sanatatii salariatului cat si a celorlalte persoane din colectivul in care, de regula, isi desfasoara activitatea. De aceea, la incheierea contractului individual de munca examenul medical este general si obligatoriu (art. 63 alin. 2 din Codul muncii).
De ce e util? De ce e necesar?
Examenul medical al lucratorilor la angajarea in munca stabileste aptitudinea/aptitudinea conditionata/ inaptitudinea permanenta sau temporara in munca pentru profesia/functia si locul de munca in care angajatorul ii va desemna sa lucreze privind:
a) compatibilitatea/incompatibilitatea dintre eventualele afectiuni prezente in momentul examinarii si viitorul loc de munca;
b) existenta/inexistenta unei afectiuni ce pune in pericol sanatatea si securitatea celorlalti lucratori de la acelasi loc de munca;
c) existenta/inexistenta unei afectiuni ce pune in pericol securitatea unitatii si/sau calitatea produselor realizate sau a serviciilor prestate;
d) existenta/inexistenta unui risc pentru sanatatea populatiei careia ii asigura servicii.

In functie de rezultatul examenului medical la angajarea in munca, medicul de medicina muncii poate face propuneri pentru:
a) adaptarea postului de munca la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice si la starea de sanatate a lucratorului, in situatia prevazuta la art. 15 lit. b) din HG 355/2007;
b) indrumarea persoanei care urmeaza a fi angajata catre alte locuri de munca;
c) includerea in circuitul informational si operational din sistemul sanitar a acelor persoane care necesita o supraveghere medicala deosebita.

Examenul medical la angajarea in munca se efectueaza pe de o parte pentru lucratorii care urmeaza a fi angajati cu contract individual de munca pe perioada determinata sau nedeterminata; in al doilea rand acest examen este cerut (atentie!) – pentru lucratorii care isi schimba locul de munca, meseria sau profesia sau sunt detasati in alte locuri de munca ori alte activitati.

Angajatorul declanseaza procedura

Examenul medical la angajarea in munca se face la solicitarea angajatorului, care va completa fisa de solicitare a examenului medical la angajare, conform modelului prevazut in anexa nr. 2 la HG 355/2007, si fisa de identificare a factorilor de risc profesional, conform modelului prevazut in anexa nr. 3 la HG 355/2007.
Nu insistam asupra lor, deoarece medicilor de medicina muncii le sunt extrem de cunoiscute aceste formulare. In schimb aratam – fapt mai putin stiut – ca la indicatia medicului de medicina muncii, pentru stabilirea incompatibilitatilor medicale cu riscurile profesionale evaluate, examenul medical la angajarea in munca pentru locurile de munca si activitatile cu expunere la factori de risc profesional cuprinde si examene medicale suplimentare celor prevazute in anexa nr. 1 la HG 355/2007.

Atentie!
In situatia schimbarii locului de munca, lucratorul este obligat sa prezinte copia dosarului medical de la serviciul medical de medicina muncii de la locul sau de munca anterior.
Sfarsit caseta

Vom discuta in viitoarele interventii alte aspecte mai putin cunoscute de angajatori. Unele duc chiar la amenzi.

Sursa: infoportal.ro

Share

Va recomandam: